Poem de dragoste /// de Audre Lorde /// traducere de Ileana Negrea

Vorbeşte pământ şi binecuvântează-mă cu ce este mai bogat
fă cer să curgă miere din şoldurile mele
rigide ca nişte munți
întinşi peste o vale
cioplită de gura ploii.

Şi am stiut când am intrat în ea că eram
vântul de sus în scorbura pădurilor ei
degete şoptind sunet
miere scurgându-se
din cupa cioplită
trasă pe o suliță de limbi
pe vârfurile sânilor ei pe buricul ei
şi respirația mea
urlând în intrările ei
prin plămâni de durere.

Lacomă ca pescăruşii argintii
sau ca un copil
mă legăn deasupra pământului
din nou
şi din nou.

Poem de dragoste pentru o femeie butch /// de Deborah A. Miranda /// traducere de Ileana Negrea

Aşa stau lucrurile pentru mine:
atât de puternic încât aş vrea să scot oul
din pântecul tău şi să îl hrănesc într-al meu.
Vreau să fiu mama copilului tău făcut doar
din noi, din mine şi tine: fără sămânță împrumutată
de la niciun bărbat. Vreau să re-figurez
matricea creației, să fac un chip omenesc
din omeneasca dragoste care se petrece
între corpurile noastre. Iubito, uite cum stă treaba:
atunci când ieşi din dormitor
într-o cămaşă curată, din bumbac, cu mâneci rulate
până la antebraț, mirosind a parfum
dintr-o sticlă de culoarea ambrei – vreau să îmi deschid
inima, cea mai strălucitoare, dureroasă fantă
a sufletului meu, să îți primesc perla.
Privesc spre mâinile tale, aştept semnul
care înseamnă că mă vei atinge,
mă vei deschide, mă vei umple; aştept momentul
în care dorința ta face salturi înăuntrul meu.

Uragan /// de Mary Oliver ///traducere de Ileana Negrea

Nu s-a comportat
ca nimic din ce ți-ai fi imaginat
vreodată. Vântul
a tras de copaci, ploaia
a căzut zile la rând, oblică şi puternică.
Spatele mâinii arătat
către toate. Am privit
cum copacii se înclinau şi frunzele picau
şi se târau înapoi în pământ.
Ca şi când asta ar fi fost totul.
Acesta a fost un uragan
prin care am trecut, celălalt
a fost de un alt fel şi
a durat mai mult. Apoi
am simțit cum propriile mele frunze renunțau
şi cădeau. Spatele mâinii arătat către
toate. Dar ascultă acum ce s-a întâmplat
cu adevărații copaci;
spre finalul verii au
împins frunze noi afară din membrele lor trunchiate.
Era anotimpul greşit, da,
însă nu se puteau opri. Arătau
ca nişte stâlpi de telefon şi nu le
păsa. Şi după frunze, au urmat
mugurii. Pentru unele lucruri
nu există anotimpuri greşite.
Ceea ce visez şi pentru mine.