când eram colege de clasă
împrumutam litere una de la alta
ca mamele noastre, ulei și zahăr
de la vecine.
pentru că eram prietene și așa știam că e prietenia
o vecinătate în care apropierea
acoperă lipsurile din cămară
și în felul ăsta nu ducem
lipsă de nimic niciodată.
ușurarea de a nu fi nevoie să știi totul
să știi toate literele
să știi cum se scriu corect toate cuvintele
să ai mereu cămara plină
cu de toate
că altfel n-ai pe nimeni
și n-ai ce pune pe masă
asta n-au reușit să ne-o ia
nu de tot
când au vrut să ne facă să ne uităm pe furiș una la alta
să ne invidiem în loc să ne admirăm
********************
*Poemul face parte din Arta revendicării. Antologie de poezie feministă, pe care o puteți descărca gratuit de aici.
