Atelierele noastre de scriere creativă feministă li se adresează exclusiv fetelor, femeilor, persoanelor trans și non-binare.
Noi ne trăim viețile sub presiunea patriarhatului – sub acțiunea sa oprimantă și apăsătoare, care urmărește așezarea și menținerea lumii într-o ordine inegală, dezechilibrată, nedreaptă, în care – fete, femei, persoane trans și non-binare să fim și să rămânem secundare, subalterne, celălalt, deviația, anomalia.
Trăim sub presiunea patriarhatului unde violența asupra noastră este constant normalizată prin educația din familie și din școală, propaganda media și artă, care acționează coerent, coordonat, ca un aparat de dresaj.
Patriarhatul sub care trăim ne învață, pe toți deopotrivă, că violul și violența asupra femeilor, fetelor, persoanelor trans și non-binare sunt evenimente rare, excepționale, că nu se întâmplă cu adevărat decât în cazuri izolate.
De fapt, violul și violența sunt la ordinea zilei.
Se întâmplă tot timpul. Ni se întâmplă tot timpul.
Noi suntem ținta lor zilnică, iar corpurile și sufletele noastre suferă.
Noi ne trăim viețile hiper-vigilent, într-o constantă stare de alertă, ferindu-ne continuu de pericolele care ne pândesc.
Ca să supraviețuim, scriem în jurnale, mergem la terapie, ne adunăm și vorbim în șoaptă, prin bucătării, stăm pe chat, ne deplasăm în grupuri, ne conectăm constant între noi.
Ca să supraviețuim, uneori, internalizăm profund și mutilant legile patriarhale. Încercăm fie să ignorăm, fie să îmbrățișăm această lume care ne oprimă, când credem că nu avem alte resurse și ocazii de luptă pentru schimbare.
De-asta avem nevoie, noi, persoane trans, non-binare, fete și femei, de spații sigure în care să ne întâlnim, să vorbim și să scriem despre experiențele noastre.
Spații sigure în care să ne conectăm pe baza acestor experiențe; în care să căutăm împreună nume pentru ele; în care să căutăm cuvinte, alăturări de cuvinte, șiraguri de cuvinte, buchețele de cuvinte pentru ce trăim și stă de multă vreme nenumit – în limba pe care o vorbim zilnic. Spații în care să ne căutam cuvintele care să anuleze frica și să ne dea puterea înapoi.
Spațiile sigure sunt de multă vreme folosite în mișcările feministe.
Ele nu urmăresc „dezbinarea”, segregarea, separarea pentru totdeauna a lumii în bărbați și femei, persoane hetero și queer, persoane albe și non-albe etc.
Spațiile sigure urmăresc crearea punctuală a unor ocazii greu de întâlnit în lumea noastră dezechilibrată, inegală, nedreaptă – pentru ca oamenii supuși acelorași tipuri de opresiune (sexism, rasism, homofobie etc.) să poată să discute despre experiența zilnică a acestora.
Noi toți cei care ne dorim să contribuim la schimbarea pozitivă – bărbați feminiști, persoane hetero aliate LGBT+, persoane albe anti-rasiste – trebuie să facem un pas în spate și să le permitem celor cu care suntem solidari să vorbească despre experiențele lor comune.
Iată de ce contăm pe solidaritatea bărbaților și băieților cis/het care și-ar dori să participe la atelierele de scriere creativă feministă și se simt nedreptățiți când află că nu li se adresează și lor.
Contăm pe sinceritatea solidarității voastre. Pe capacitatea voastră de a vă autoeduca, de a căuta informații despre spațiile sigure. De a citi și de a promova ce scriem noi, scriitoarele feministe.
Contăm pe capacitatea voastră de a accepta și de a înțelege, într-un mod profund, emoțional, că trăim în patriarhat. Patriarhatul care vă face și pe voi să suferiți, prin standardele imposibile ale masculinității pe care vi le impune, dar care vă și avantajează, într-un mod deloc neglijabil. Cum, în ce moduri specifice, în ce situații vă avantajează – contăm pe voi să faceți un efort și să aflați.