Recomandăm Casandra de Christa Wolf în varianta apărută și în română, în 1989, la editura Univers – varianta completă, care conține, pe lângă rescrierea poveștii Casandrei, alte patru texte care combină notele autobiografice și reflecțiile critice și teoretice.
Autoarea, celebră scriitoare feministă și marxistă germană, a gândit aceste texte ca pe un întreg, într-o încercare asumată de hibridizare a stilurilor – dar din păcate, de multe ori, în multe limbi, Casandra a fost reeditată ca scriere de sine stătătoare (nici editura Univers nu a reluat, din păcate, textul integral, la reeditarea din 2014).
Cele patru prelegeri și romanul trebuie citite împreună, spun autorii unui articol care se numește A Literature of Theory: Christa Wolf Kassandra Lectures as Feminist Anti-Poetics.
Casandra, povestea profetei pe care nu a crezut-o nimeni, e o anti-poetică desfășurată în urma unor scrieri pregătitoare (și nu întâmplător a ales Wolf aceste genuri – notele de călătorie, corespondența, jurnalul – ele sunt moduri de a scrie mai puțin normative, mai puțin masculine). Casandra este demonstrația practică a unui tip de literatură care subminează efectiv structurile narative care țin de o cultură strict masculină.
Autorii amintesc că Ursula Le Guin spunea undeva că:
„Povestea care m-a făcut oarbă în fața propriei mele umanități e povestea pe care o spuneau vânătorii de mamuți despre lovire, atac, viol, omor, despre Erou.”
Și că o povestire ar trebui poate să ia forma coșului culegătoarelor. Textele țin cuvinte. Cuvintele țin sensuri. Povestea ar putea fi ca un săculeț cu leacuri, plin cu diverse elemente care au puteri extraordinare unele asupra altora și asupra noastră.
Așa e scrisă și Casandra: aici, autobiografia, ficțiunea, istoria, referințele erudite intră în dialog unele cu altele și angajează cititoarea într-un mod cu totul nou, inclusiv prin tăceri și goluri, permițându-i o negociere intensă cu el.
Casandra e o teorie feministă, non-normativă, a scrierii și a citirii literaturii.
